Se pare că, într-un final, Crin Antonescu a înțeles măcar o parte din regulile boxului: degeaba lovești într-un adversar căzut și asta după ce arbitrul a dat stingerea. Nu ai cum să obții ceva în plus: cel mult niște fluierături de la galerie. Iar un PDL care mizează pe Falcă pentru președenția partidului, pe Udrea ca șef și candidat la Primăria București și care îl reconfirmă cu 97% pe Solomon ca șef de filială e la pământ și nu are cum să se ridice, oricât ar gesticula și ar striga pe marginea ringului Baconschi ori Cristian Preda. E drept, situația e ciudată, pentru că arbitrul nu a dat încă stingerea, chiar dacă a trecut cu numărătoarea nu de 10, ci de o sută și ceva.
Adversarul real se află însă în colțul roșu, la propriu și la figurat, și nimeni nu se sinchisește să-l împiedice să-și construiască ”un sistem mai bun ca al lor” (în ce sens ”mai bun”, se știe încă din dimineața de 7 decembrie 2009). Nederanjat de cineva, Ponta a crescut aproape liniar până în momentul ultimei moțiuni de cenzură. Avântul luat l-a făcut să se împiedice, dar redresarea e rapidă, iar problema cea mai mare nu vine din faptul că Ponta și PSD cresc, ci că acest lucru se întâmplă fără a avea oponenți reali, fără a exista vreo presiune externă. În aceste condiții, PSD nu are niciun motiv să se reformeze, baronii locali (și centrali) pot dormi liniștiți: nu există niciun motiv ca Ponta să deschidă un război cu ei, atâta vreme cât lucrurile merg pe calea cea bună.
Agresivitatea din ultimul timp a lui Crin Antonescu la adresa lui Ponta și a PSD nu poate fi dăunătoare. Ponta și PSD sunt vulnerabili, atâta vreme cât defilează tot cu vechea gardă: Iliescu, Năstase, Hrebenciuc, Dragnea plus șefii din teritoriu. Venită târziu, dar nu ”prea târziu”, această presiune ar putea crea deranj în lumea prea liniștită la ora actuală a PSD-ului. Și, în condițiile în care alianța conjuncturală dintre PNL și PSD, având la origine doar adversarul comun, nu a reușit să aibă rezultate vizibile, să producă o alternativă plauzibilă și coerentă la actuala guvernare, de pierdut nu se pierde nimic. E drept, nu există vreo garanție că un război între Ponta și Antonescu poate duce la un astfel de rezultat final. Dar măcar merită încercat.
sursa: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/antonescu-in-razboi-cu-ponta-ce-am-avut-si-ce-am-pierdut-55277.html
marți, 16 noiembrie 2010
Mai e cumva România un stat de drept?
Criza economică nici nu ar fi existat pentru români, dacă măsurile proaste nu ar fi accentuat-o. Criza instituţională nu are nicio legătură cu criza economică din România. A fost, a existat dintotdeauna, dar niciodată nu a fost atât de accentuată ca acum. Acum este mai pregnantă ca oricând, pentru că exact cei chemaţi să respecte legea, din nefericire nu fac nimic altceva decât să o batjocorească. Dacă sunt menţinuţi în funcţii oameni lipsiţi de minima credibilitate, dacă blocajul instituţional este evident, dacă traficul de influenţă a devenit o regulă şi niciodată nu a fost mai făţiş ca acum, e clar că nu se mai poate vorbi despre România ca despre un stat de drept, ci ca despre un balamuc genenralizat în care nimeni nu mai are chef să mai respecte nicio regulă, nicio lege. Pentru noi, pentru români se poate spune că taman acum s-a întors lumea cu fundul în sus. Valori perene sunt călcate în picioare, chiar şi legile firii sunt încălcate din cauza prostiei. Ca acum, niciodată nu ne-a fost mai rău. Iar situaţia se deteriorează, din nefericire, de la o zi la alta. Cu cât se deteriorează mai rău situaţia din România, cu atât nesimţirea face ca cei direct implicaţi în acest dezastru şi direct responsabili de acest dezastru să se agaţe şi mai tare de putere. Traian Băsescu a reuşit să distrugă România prin prostie. Sigur, şi alţii au fost hoţi, dar nu au fost hoţi chiar atât de proşti şi de nesimţiţi. Toată lumea spune un lucru cum nu se poate mai logic, ei o ţin pe-a lor, indiferent de consecinţe, indiferent de peste câte cadavre calcă.
Pe de altă parte, nici opoziţia nu este mai brează. Cu cât situaţia este mai dramatică la putere, cu atât cei din opoziţie devin mai nebuni şi mai nesimţiţi. E cazul lui Crin Antonescu, exact omul de care NU aveam nevoie. Opoziţia ar trebui să fie aptă să preia frâiele ţării după acest dezastru, să se opună în mod pertinent şi constructiv, fără obsesii, acestui dezastru. Ce face opoziţia? Parcă a înnebunit. PSD vine cu nişte măsuri populiste şi socialiste de te doare capul şi în care nu ai niciun fel de încredere, iar PNL nu vine nici măcar cu atât, ci cu o nebunie totală şi absolută. Sigur că principalul motiv pentru care instituţiile statului sunt atât de decredibilizate este reprezentat de batjocura faţă de cetăţean. Balamucul este total. Este tot ceea ce poate să facă Traian Băsescu. Serviciile secrete încă nu s-au debarasat de meteahna de a susţine conducătorul şi de a spune că reprezintă şi apără siguranţa naţională, iar totul începe, mai ales în vreme de criză, să devină pur şi simplu apocaliptic. A existat dispreţ din partea autorităţilor faţă de cetăţean întotdeauna. Un dispreţ atât de mare, însă, nu a existat niciodată. Sigur că nici Parlamentul nu mai poate reprezenta nimic pentru nimeni, din moment ce singurul care primează în Parlament e circul, sigur că Guvernul e mai josnic decât Parlamentul. Parlamentul, după o lege bună, proastă de uninominal măcar a fost ales, Guvernul îşi bate şi mai tare joc de noi decât Parlamentul, iar Guvernul ăsta nu a fost ales de nimeni, deci nu are ABSOLUT NICIUN FEL DE LEGITIMITATE. Cu 5% încredere a cetăţenilor în Guvern şi în măsurile luate de acesta, este clar că nu ar mai trebui să se mai agaţe nimeni de putere. N-o să vezi. Din nefericire, situaţia nu se va îmbunătăţi prea curând. Nebunia este totală. Justiţia, la rândul ei, îşi bate joc de români. Românii chiar nu văd că dintr-un şir al dracului de mare de corupţi NICIUNUL nu a plătit în faţa legii? Ce autoritate să mai aibă Justiţia pentru treburile lor mărunte? Niciuna. Unul din cinci români sunt consideraţi infractori, în clasa politică, la dracu, taman acolo, nimeni nu e infractor, domnule. Cine ce încredere să mai aibă în Justiţie? BNR-ul, în ciuda circului imens pe care îl face întru manipulare, este direct responsabilă pentru dezastrul în care ne aflăm. Nimeni nu mai are încredere în Mugur Isărescu, pentru că nimeni nu e chiar atât de cretin încât să nu-şi dea seama că elucubrează. Actul de educaţie şi cel de sănătate sunt din ce în ce mai proaste. Tot ce e al statului, tot ce e public e complet decredibilizat. Instituţia Bisericii are încă o mare credibilitate în rândul românilor dintr-un singur motiv: NU e politizată, nu aparţine de stat, deci e altceva decât statul. În Armată poţi avea încredere, pentru că nu interacţionezi zilnic cu armata. E ca la fotbal, o chestiune de prestigiu românesc, dar dacă stai să cauţi bine inclusiv Armata are o serie de neajunsuri. Internele sunt, de asemenea, decredibilizate, pentru că de acolo pleacă spre Justiţie şi dosarele, dar şi şpaga, iar atiudinea este aceeaşi de dispreţ faţă de români. Lipsa de motivaţie în a-şi face datoria şi de a nu lua şpăgi este aceeaşi ca şi în cazul medicilor, procurorilor sau judecătorilor. Toată lumea ştie că descrierea mea de mai sus este perfect reală, iar tabloul este complet. Cu toate acestea, aşa cum spuneam, situaţia se înrăutăţeşte. Nu e numai vina lui Traian Băsescu pentru asta, ci şi a mogulilor. Clar. Pentru că nu au oferi nicio alternativă viabilă la Traian Băsescu, ci nişte circăreli de te cruceai. Mai e, în aceste condiţii de haos şi de nelegiuire generalizare România un stat de drept, un stat democratic? Nici pomeneală. România se macină pe ea însăşi şi nimeni nu vrea să încerce să spună acestei situaţii: stop! Cei din clasa politică nu au interesul, normal, cei din serviciile secrete servesc interese antinaţionale, precum cele ale FMI, iar românul e atât de blând şi de prost încât nu iese în stradă, iar dacă ies sindicatele, nu au habar împotriva a ce să protesteze: împotriva Guvernului sau a FMI, împotriva Puterii sau a întregii clase politice? Ei, e limpede că românul ar trebui să deschidă bine ochii şi să nu se mai lase manipulat. Să identifice mai întâi cauzele acestui dezastru şi să le combată pe acelea, în loc să se grăbească să înlăture efectele. Problema de fond rămâne: dacă toate partidele susţin acordul cu FMI, situaţia nici nu se va rezolva, dacă toată lumea spune că puterea e de vină, iar în opoziţie sunt numai îngeri, consecinţa este că opoziţia va ajunge la putere, iar dezastrul va continua. Nu se va întâmpla nimic. Iar va fi înlocuit un clan mafiot cu altul, iar România nu va mai ajunge niciodată la liman. Ar fi timpul să ne dăm seama de toate acestea şi să spunem: STOP! De toate astea cu toţii ne-am săturat şi, cu toate astea, atunci când cerem numai Jos Guvernul nu ştim ce cerem. Jos Guvernul cu FMI cu tot şi jos PDL-ul cu opoziţie cu tot! Numai atunci când vom realiza treaba asta, vom fi, cu siguranţă salvaţi. Probabil că peste 100 de ani, România va deveni, în sfârşit, un stat de drept, o democraţie. Deşi nici măcar atâta lucru nu e sigur şi de data asta nu glumesc!
sursa: http://opiniicetatenesti.com/
Pe de altă parte, nici opoziţia nu este mai brează. Cu cât situaţia este mai dramatică la putere, cu atât cei din opoziţie devin mai nebuni şi mai nesimţiţi. E cazul lui Crin Antonescu, exact omul de care NU aveam nevoie. Opoziţia ar trebui să fie aptă să preia frâiele ţării după acest dezastru, să se opună în mod pertinent şi constructiv, fără obsesii, acestui dezastru. Ce face opoziţia? Parcă a înnebunit. PSD vine cu nişte măsuri populiste şi socialiste de te doare capul şi în care nu ai niciun fel de încredere, iar PNL nu vine nici măcar cu atât, ci cu o nebunie totală şi absolută. Sigur că principalul motiv pentru care instituţiile statului sunt atât de decredibilizate este reprezentat de batjocura faţă de cetăţean. Balamucul este total. Este tot ceea ce poate să facă Traian Băsescu. Serviciile secrete încă nu s-au debarasat de meteahna de a susţine conducătorul şi de a spune că reprezintă şi apără siguranţa naţională, iar totul începe, mai ales în vreme de criză, să devină pur şi simplu apocaliptic. A existat dispreţ din partea autorităţilor faţă de cetăţean întotdeauna. Un dispreţ atât de mare, însă, nu a existat niciodată. Sigur că nici Parlamentul nu mai poate reprezenta nimic pentru nimeni, din moment ce singurul care primează în Parlament e circul, sigur că Guvernul e mai josnic decât Parlamentul. Parlamentul, după o lege bună, proastă de uninominal măcar a fost ales, Guvernul îşi bate şi mai tare joc de noi decât Parlamentul, iar Guvernul ăsta nu a fost ales de nimeni, deci nu are ABSOLUT NICIUN FEL DE LEGITIMITATE. Cu 5% încredere a cetăţenilor în Guvern şi în măsurile luate de acesta, este clar că nu ar mai trebui să se mai agaţe nimeni de putere. N-o să vezi. Din nefericire, situaţia nu se va îmbunătăţi prea curând. Nebunia este totală. Justiţia, la rândul ei, îşi bate joc de români. Românii chiar nu văd că dintr-un şir al dracului de mare de corupţi NICIUNUL nu a plătit în faţa legii? Ce autoritate să mai aibă Justiţia pentru treburile lor mărunte? Niciuna. Unul din cinci români sunt consideraţi infractori, în clasa politică, la dracu, taman acolo, nimeni nu e infractor, domnule. Cine ce încredere să mai aibă în Justiţie? BNR-ul, în ciuda circului imens pe care îl face întru manipulare, este direct responsabilă pentru dezastrul în care ne aflăm. Nimeni nu mai are încredere în Mugur Isărescu, pentru că nimeni nu e chiar atât de cretin încât să nu-şi dea seama că elucubrează. Actul de educaţie şi cel de sănătate sunt din ce în ce mai proaste. Tot ce e al statului, tot ce e public e complet decredibilizat. Instituţia Bisericii are încă o mare credibilitate în rândul românilor dintr-un singur motiv: NU e politizată, nu aparţine de stat, deci e altceva decât statul. În Armată poţi avea încredere, pentru că nu interacţionezi zilnic cu armata. E ca la fotbal, o chestiune de prestigiu românesc, dar dacă stai să cauţi bine inclusiv Armata are o serie de neajunsuri. Internele sunt, de asemenea, decredibilizate, pentru că de acolo pleacă spre Justiţie şi dosarele, dar şi şpaga, iar atiudinea este aceeaşi de dispreţ faţă de români. Lipsa de motivaţie în a-şi face datoria şi de a nu lua şpăgi este aceeaşi ca şi în cazul medicilor, procurorilor sau judecătorilor. Toată lumea ştie că descrierea mea de mai sus este perfect reală, iar tabloul este complet. Cu toate acestea, aşa cum spuneam, situaţia se înrăutăţeşte. Nu e numai vina lui Traian Băsescu pentru asta, ci şi a mogulilor. Clar. Pentru că nu au oferi nicio alternativă viabilă la Traian Băsescu, ci nişte circăreli de te cruceai. Mai e, în aceste condiţii de haos şi de nelegiuire generalizare România un stat de drept, un stat democratic? Nici pomeneală. România se macină pe ea însăşi şi nimeni nu vrea să încerce să spună acestei situaţii: stop! Cei din clasa politică nu au interesul, normal, cei din serviciile secrete servesc interese antinaţionale, precum cele ale FMI, iar românul e atât de blând şi de prost încât nu iese în stradă, iar dacă ies sindicatele, nu au habar împotriva a ce să protesteze: împotriva Guvernului sau a FMI, împotriva Puterii sau a întregii clase politice? Ei, e limpede că românul ar trebui să deschidă bine ochii şi să nu se mai lase manipulat. Să identifice mai întâi cauzele acestui dezastru şi să le combată pe acelea, în loc să se grăbească să înlăture efectele. Problema de fond rămâne: dacă toate partidele susţin acordul cu FMI, situaţia nici nu se va rezolva, dacă toată lumea spune că puterea e de vină, iar în opoziţie sunt numai îngeri, consecinţa este că opoziţia va ajunge la putere, iar dezastrul va continua. Nu se va întâmpla nimic. Iar va fi înlocuit un clan mafiot cu altul, iar România nu va mai ajunge niciodată la liman. Ar fi timpul să ne dăm seama de toate acestea şi să spunem: STOP! De toate astea cu toţii ne-am săturat şi, cu toate astea, atunci când cerem numai Jos Guvernul nu ştim ce cerem. Jos Guvernul cu FMI cu tot şi jos PDL-ul cu opoziţie cu tot! Numai atunci când vom realiza treaba asta, vom fi, cu siguranţă salvaţi. Probabil că peste 100 de ani, România va deveni, în sfârşit, un stat de drept, o democraţie. Deşi nici măcar atâta lucru nu e sigur şi de data asta nu glumesc!
sursa: http://opiniicetatenesti.com/
Eşec pe toată linia al liderului paranoiei din politica românească, Crin Antonescu, la aşa-zisele "consultări" de ieri!
Negocierile iniţiate de Crin Antonescu, bineînţeles că au fost un eşec. Mă mir, mă mir al dracului de tare cum de a avut puterea să recunoască treaba asta. Nu au venit decât reprezentanţii PSD-ului şi, desigur, evident, că şi aceia s-au arătat al dracului de nemulţumiţi de prestaţia caraghiosului, mai ales după ce de dimineaţă dădea în Victor Ponta cu nişte aberaţii de stăteai să te cruceşti, de paranoic, iar acum ar fi vrut să negocieze cu el ce anume? Sigur, sunt ferm convinsă de faptul că PSD nu este deloc un partid inatacabil. Numai că intervin două probleme: taman aliatul entuziast al PSD să atace PSD mi se pare ridicol şi a doua NICI POMENEALĂ CA VICTOR PONTA SĂ FIE ATACAT CU LUCRURI PERTINENTE!!!! A-L ATACA PE VICTOR PONTA, NU PE BAZA PROGRAMULUI DE GUVERNARE PREZENTAT, COMUNIST ŞI AIURISTIC, CI A-L ATACA CU DEFECTELE PE CARE CHIAR CRIN LE ARE: CĂ E FRUSTRAT, COMPLEXAT ETC, MI SE PARE SCHIZOFRENIE PURĂ!
Sigur, pe baza programului prezentat, o aberaţie stupidă, Crin Antonescu nu-l poate ataca pe Victor Ponta. Din simplu motiv că nu se pricepe la economie, nimeni din jurul său nu se pricepe, inclusiv programul PNL e cel puţin la fel de prost. Cu lucruri pertinente, Crin Antonescu nu-l poate ataca pe Victor Ponta. Şi atunci, ca şi cum nu am fi sătui de circ, îl atacă cu circ. Ce relevanţă are pentru românul nemulţumit de actuala guvernale că Antonescu afirmă ca un paranoic cum că Victor Ponta ar fi frustrat? N-are ce face? Păi, să se interneze. Repet soluţia! Bineînţeles că Victor Ponta nu a venit la aceste întâlniri. Ar fi fost chiar stupid dacă ar fi făcut-o! Ce să facă, ce să negocieze un om sănătos la cap cu un nebun, pentru că aici nu mai putem vorbi nici despre parteneri de opoziţie, nici despre liberalism versus socialism, nici despre competiţie între două partide, ci pur şi simplu despre acest lucru: despre un om sănătos la cap versus un om care nu este! Ce să faci cu omul care nu e sănătos la cap? Liviu Dragnea declara că s-a stabilit ca declaraţiile să fie mai temperate, iar asta după ce Crin Antonescu a fost bine muştruluit. De fapt, era o problemă de rezolvat în coaliţia de opoziţie. Normal că nu a participat niciun reprezentant al puterii, pentru că nu avea ce anume să caute în bucătăria lor internă. Nu ştiu de ce a venit Călin Popescu-Tăriceanu. Ca să discute ce? Nu cred că era relevant pentru el să se implice. "Regret că un demers sincer şi serios a eşuat, din lipsă de orice disponibilitate de dialog a Puterii", a declarat Crin Antonescu la finalul "discuţiilor". Ei, hai să nu ne jucăm de-a ţurca cu ridicolul. Totuşi, ce Dumnezeu! Dacă îl imită pe Traian Băsescu când refuză de fiecare dată să participe la consultările de la Cotroceni, nu e retabil decât un singur lucru: probabil că din cauza paranoiei, Crin Antonescu nu mai ştie, însă, cu certitudine, deocamdată Traian Băsescu este preşedintele României şi nu el!
sursa: http://opiniicetatenesti.com
Sigur, pe baza programului prezentat, o aberaţie stupidă, Crin Antonescu nu-l poate ataca pe Victor Ponta. Din simplu motiv că nu se pricepe la economie, nimeni din jurul său nu se pricepe, inclusiv programul PNL e cel puţin la fel de prost. Cu lucruri pertinente, Crin Antonescu nu-l poate ataca pe Victor Ponta. Şi atunci, ca şi cum nu am fi sătui de circ, îl atacă cu circ. Ce relevanţă are pentru românul nemulţumit de actuala guvernale că Antonescu afirmă ca un paranoic cum că Victor Ponta ar fi frustrat? N-are ce face? Păi, să se interneze. Repet soluţia! Bineînţeles că Victor Ponta nu a venit la aceste întâlniri. Ar fi fost chiar stupid dacă ar fi făcut-o! Ce să facă, ce să negocieze un om sănătos la cap cu un nebun, pentru că aici nu mai putem vorbi nici despre parteneri de opoziţie, nici despre liberalism versus socialism, nici despre competiţie între două partide, ci pur şi simplu despre acest lucru: despre un om sănătos la cap versus un om care nu este! Ce să faci cu omul care nu e sănătos la cap? Liviu Dragnea declara că s-a stabilit ca declaraţiile să fie mai temperate, iar asta după ce Crin Antonescu a fost bine muştruluit. De fapt, era o problemă de rezolvat în coaliţia de opoziţie. Normal că nu a participat niciun reprezentant al puterii, pentru că nu avea ce anume să caute în bucătăria lor internă. Nu ştiu de ce a venit Călin Popescu-Tăriceanu. Ca să discute ce? Nu cred că era relevant pentru el să se implice. "Regret că un demers sincer şi serios a eşuat, din lipsă de orice disponibilitate de dialog a Puterii", a declarat Crin Antonescu la finalul "discuţiilor". Ei, hai să nu ne jucăm de-a ţurca cu ridicolul. Totuşi, ce Dumnezeu! Dacă îl imită pe Traian Băsescu când refuză de fiecare dată să participe la consultările de la Cotroceni, nu e retabil decât un singur lucru: probabil că din cauza paranoiei, Crin Antonescu nu mai ştie, însă, cu certitudine, deocamdată Traian Băsescu este preşedintele României şi nu el!
sursa: http://opiniicetatenesti.com
Abonați-vă la:
Postări (Atom)