Prea multi

Desteptul evolueaza incet si cu mare efort, prostul smecher se perfectioneaza in acumularea de avere, dar smecherul cit de cit destept este capabil de evolutii spectaculoase.
Simt ca traim intr-o lume prea strimta, si asta imi provoaca o stare de disconfort, pe care unii avizati ar putea s-o citeasca pe fata mea. Inconvenientul principal se poate rezuma la o expresie simpla de tot, si anume „prea multi". Particip frecvent la unele reuniuni, chiar si acum cu risc mare, ca pe timpul gripei porcine, si ma trezesc zicind doar pentru mine, „prea multi destepti" sau „prea multi prosti", „prea multi smecheri", „prea multi pusi pe capatuiala" etc. De fiecare data merg ca magarul printre oi, nu ma pot acomoda si, efectiv, sufar.
Cind sint intre prea multi destepti, cum ar fi cazul unei reuniuni a demnitarilor, observ o dorinta nebuna, la foarte multi dintre ei, sa iasa in evidenta. Unii o fac elegant - cu infinite precautii si cu sugestia, abia vizibila, ca el este si mai destept. Tolerez cu mare rabdare astfel de incercari de a fi remarcat printre atitia destepti. Pericolul de a deraia apare cind cineva incearca sa demoleze notorietatea cuiva, sperind sa-l urce lumea pe un soclu liber.

Chiar si in politica sint oameni care, cu migala si efort, si-au construit o anume notorietate prin tot felul de actiuni pozitive. Acestia sint tintele diletantilor „destepti", care au certitudinea ca sint „egalii" celor pe care ii agreseaza. Daca duelul ar respecta „bunul simt" al unui limbaj fara prea multe „bip-uri", poate ca as citi, cit timp vreun grobian face risipa de zoaie, un ziar in liniste si as astepta vremuri mai bune. Nu este asa, si asta nu din vina mea.

Reuniunea desteptilor este tulburata de aparitia unui ring mocirlos, in care desteptii mai prost crescuti se dau in spectacol.

La intilnirile internationale apar „desteptii de culise", care te lamuresc in timpul prinzului cit de prosti sint cei care au luat cuvintul si cit de destept este el, care „nu vrea sa se bage". Evident ca i-a placut cuvintul tau, singurul demn de luat in seama. Cum sa nu te imprietenesti cu un astfel de om?!

La reuniunile cu prea multi prosti poti fi tras pe sfoara fara sa te prinzi. Aici sint prezenti oameni care n-ar recunoaste in ruptul capului ca sint prosti. In discursul lor apar proverbe in latina, se citeaza din marii filosofi ai lumii, se dau pilde celebre, se vorbeste elevat si se adreseaza unii altora cu condescendenta si respect. Aproape toti au diplome pe care le mentioneaza de cite ori pot s-o faca, vorbesc aproximativ corect si citesc cu intonatie. Au scris pe palma un dicton latin, cu care incheie expunerea. Privirea lor exprima triumful de moment si dispare complet cind li te adresezi:

- Stiti, ati facut o eroare, nu de Caesar era vorba, ci de Alexandru Macedon...

Atunci se innegreste, vorbeste monosilabic si, speriat de moarte, o intinde la cumparaturi, parasind reuniunea.

Reuniunile cu „prea multi prosti" au farmecul lor aparte si, cu certitudine, par mai elevate decit reuniunile cu „prea multi destepti".

Intilnirile cu „prea multi smecheri" au toate ingredientele pentru a le categorisi si drept cele mai putin plictisitoare. Aici multi destepti par prosti si pare posibil ca multi prosti sa para destepti si sa fie tolerati cu usurinta.

Smecherii au un Dumnezeu comun, se dedica unei cauze clare, fara echivoc. Prosti sau destepti pot fi pusi in aceeasi oala. Intre ei se tolereaza si chiar se considera parteneri egali, indiferent de educatie. Este, daca vreti, un mod modern de renuntare la prejudecati, cauzate de credinta sau de educatie. Smecherii sint capabili sa se asocieze, sa se tolereze, sa se sprijine, daca interesul le-o cere.

Desteptul evolueaza incet si cu mare efort, prostul smecher se perfectioneaza in acumularea de avere, dar smecherul cit de cit destept este capabil de evolutii spectaculoase. Societatea smecherilor, prosti sau destepti, se dezvolta surprinzator de rapid in toate directiile. Aduna averi colosale, isi insusesc rapid pospaiuri de cultura si cumpara tot ce contribuie la evolutia lor ca oameni.

De multe ori, smecherul poate fi confundat cu un om normal. Urmariti cu atentie campaniile electorale si veti fi mirati de multitudinea tipologiei smecherilor. Smecherul nu este un tip de care sa-ti fie sila. Asta se intimpla invariabil doar cind ii accepti compania mai mult timp.

Inceputul unei relatii amicale cu smecherul este usor sa induca o falsa perceptie. Smecherul iti cunoaste slabiciunile si este atent sa te cucereasca. Habar nu ai ca o face pentru a se folosi de tine. Pe masura ce smecherul isi trage seva din radacinile tale, ca plantele parazite, i se umfla si rinza si inverseaza rolurile. Este convins ca, daca se indeparteaza paduchele, atunci moare omul.

Nu toti smecherii isi fixeaza ca obiectiv un singur om si nu toti spera sa-l foloseasca in loc de catapulta. Cu siguranta ca cei cu astfel de interese au parte uneori de surprize, imposibil de banuit. Sint propulsati la inaltimi mari, dar nu se echipeaza cu parasute. Cind cad mor si miroase urit a smecherie pe arii intinse.

Care dintre aceste multimi ma atrage cel mai mult? Niciuna.